Follow Me

09.11.2014

Sign out


   Iata ca lumea se transforma pe zi ce trece. Pana nu demult orice lucru avea o alta valoare, atat emotionala , cat si materiala. Eu am prins si perioada in care aproape nimeni din jurul meu nu stia ce este internetul, daca exista cu adevarat si daca va fi vreodata prezent in vietile noastre. Iata ca este prezent nu numai in vietile noastre, ci mai mult decat atat, ne ofera "posiblitatea" de a trai in universuri formate din milioane de biti, paralele cu realitate pe care o traim de fapt.

   Daca ar fi sa caracterizez internetul, as spune ca este precum Calul Troian. Ne-a fost livrat la usa, frumos ambalat in milioane de idei care mai de care mai creative. L-am acceptat, gandindu-ne ca evolutia va fi intradevar una benefica, insa pe langa aspectele pozitive pe care cu siguranta ca le are, ne-a fortat sa devenim dependenti de unele lucruri de care candva nici macar nu aveam nevoie.

   Acum totul are o alta valoare, iar lucrurile sunt ghidate catre alte orizonturi. Oricat de departe ai fi, esti la un apel pe skype distanta, oricat de trist ai fi, exista un emoticon care sa zambeasca in locul tau si oricat de singur ai fi, vei avea pe contul de facebook sute de "prieteni" care "sa-ti fie aproape".

   Nu sunt pesimist si nici nu blamez internetul sau tehnologia in general, ar fi si paradoxal dat fiind faptul ca scriu randurile astea la un laptop conectat la internet, dar parca imi e dor de anii in care totul era mult mai natural si mai real.

   Cand eram ceva mai mic, faptul ca trebuia sa merg sa cumpar paine si sifoane si sa imi mai si ramana bani de o guma turbo era un quest dificil. Acum insa, copii din aceasta generatie aleg sa faca questuri doar in World of Warcraft sau mai stiu eu ce joc.

   Pana si postasul nu mai e la moda, pentru ca exista domnul Yahoo si domnul Gmail care ne livreaza chestile digitale cat ai zice "send". Nu-i un lucru rau, dar "it makes you think".

   Incercam zilele trecute sa fac un exercitiu de imaginatie. Atunci cand internetul era inca la inceput, vedeam mai peste tot oameni tinandu-se de mana, sarutandu-se sau pur si simplu stand pe o banca in parc vorbind despre cai verzi pe diversi pereti. Acum insa, daca as avea niste ochelari speciali sau vreo putere aiurea, cred ca as vedea milioane de biti cum zboara prin aer spre chat , lasand sentimentele, gesturile si adevaratele cuvinte in urma.

   Sigur, internetul iti da sansa sa fii creativ in felul tau, iti ofera posibilitatea sa te faci remarcat, sa creezi o comunitate, insa toate acestea sunt doar ONLINE. Cand vei apasa butotul de sign out, cam toate raman acolo, stocate pe un hard-disk.

   Pana la urma nu conteaza ce Rooter wireless ai si cat de repede poti naviga pe internet, daca destinatia ta e una virtuala. 

   Masina timpului se pare ca a fost inventata. Se numeste computer.

   Cum ar arata pana la urma o zi din viata mea fara internet?

   Dimineata, ora 8:30, ceasul mecanic suna ca un clopotel si ma trezeste instant. Nu are functie de amanare a alarmei. E doar un simplu ceas cu rotite si cadran de sticla. Ma ridic din pat repede, fara sa mai pierd timpul cu cititul news feed-ul de pe facebook. Ma fac frumusel si merg sa halesc ceva. Intre timp se face aproape 10. Afara vremea e placuta, imi dau seama fara vreo aplicatie instalata. Soarele de pe cer imi zice ca-i ok doar un hanorac peste un tricou si o pereche de blugi.

   Azi hotarasc ca ma intalnesc cu prietenii direct, fara sa mai pierd timpul pe chat inainte vorbind despre unde, ce si cum. Hmm, se pare ca internetul, ma facea sa pierd timp pretios, iar asta cu acordul meu pana la urma.

   Ies afara si pornesc la drum. Azi mi-am luat si o carte cu mine. O carte normala, cu pagini de hartie ce sunt luate de vant atunci cand sufla, cu miros de vechi si care nu au nevoie de conexiune stabila pentru a-mi spune ce poveste au tiparita. Recunosc ca intre timp ma framanta gandul la facebook and stuff, dar zboara repede, caci intre timp vine autobuzul. Citesc si ma relaxez pe drum. Se pare ca pamantul se invarte si fara internet.

   Ajung si ne intalnim cu totii. Iata ca am reusit sa ne intalnim si daca nu chat-uiam despre asta minute sau ore in sire inainte. Radem, vorbim, iar timpul trece. Ne arata cerul care se intuneca si un ceas normal, nu trebuie sa fie smart.

   Azi nu stiu ce s-a intamplat pe facebook, nimeni nu stie si nimanui nu ii pasa. E o zi in care toate conturile ce ne "intruchipau" erau deconectate. In schimb eram ONLINE in realitate. Eram cine suntem cu adevarat. Postasul venise si el, aducand corespondenta in cutia postala a casei. Domnii Yahoo si Gmail erau in concediu.

   Asadar, internetul este o entitate tot mai prezenta in viata noastra. E o arma cu mai mult de 2 taisuri. E nevoie de antrenament sa il poti stapani astfel incat sa nu-i cazi prada si sa uiti ce esti sau cine esti cu adevarat.

Deci, tu cine esti cu adevarat ?


Un comentariu:

  1. Ai dreptate, uneori e bine sa dam sign out chiar si numai pentru o zi. :)

    RăspundețiȘtergere