Follow Me

23.11.2014

Sunt cine sunt!

Sunt cine sunt si cu asta basta! 

Deseori, daca nu de prea multe ori, trebuie sa-mi maschez emotiile doar pentru a ma camufla cat mai bine in aceasta societate moderna. Nimic nu este ce este de fapt si totul parca mai degraba seamana unui ideal mai mult sau mai putin onest. Tuturor le este teama de excludere.

In fiecare zi sunt bombardat de informatii din toate colturile lumii. Se exercita asupra mea o presiune sociala de care nu am nevoie. Daca intru pe facebook sau pe twitter sau pe orice platforma de genul, voi observa ca lumea pare al naibii de roz si voi incepe sa ma gandesc serios daca nu cumva eu sunt un pic nebun uneori. Bun, nebun, incerc insa pe cat posibil sa nu ma ascund prea tare in spatele unei postari pe facebook si nici in spatele vreunui filtru pe instagram. Nici cuvintele nu incerc sa le aleg pentru a ma creiona altfel decat sunt. Sunt cine sunt. Vreau ca lumea sa inteleaga asta si sa nu-mi mai ceara in mod direct sau indirect sa fiu altfel, cu toate ca o va face. Mie nu imi este frica sa fiu eu.

La fiecare pas prin reclame sau mesaje motivationale, societatea moderna incearca sa-mi insufle ca raman in urma. "Fa asta!", "Inceteaza sa faci aia!", "Cumpara asta!", "Noua ne pasa de tine!". Aiureli. Un indigo urias s-a asternut peste noi, iar tot ceea ce urmeaza este doar o copie ale aceleiasi generatii.

Internetul imi atrage atentia in fiecare zi cu filmulete si imi da de veste cand vreun prieten s-a laudat ca a mancat nu stiu unde in oras sau ca a fost in nu stiu ce tara in vacanta. El vrea sa para altfel, caci ii e frica sa para anost, iar pe mine asta ma face sa ma intreb daca nu cumva gresesc "somewhere along the line". Cateodata pe moment, recunosc ca ma simt descumpanit, insa lucrurile astea sunt firesti. Sunt om si am simturi. Ar trebui sa-mi fac griji daca nu as simti nimic. Dar simt in fiecare zi si asta ma face sa imi recapat increderea de fiecare data.

http://4.bp.blogspot.com/
Constat ca avem tendinta de a ne lasa purtati din ce in ce mai tare de valul tehnologic si incepem sa mimam emotiile si sa ne incordam fruntea cand auzim de iubire sau fericire. Cu alte cuvinte, oamenii tind sa devina niste atei ce nu mai cred in puterea emotiilor. Confunda bucuria cu fericirea, iubirea cu starea de betie si emoticoanele cu zambete si saruturi.


Nu vreau sa ne mai ascundem in spatele unui computer, sperand ca nimic nu ne va pata onoarea. E okay sa iesim afara, sa ne lasam mangaiati de soare, sa ne intindem pe iarba si sa ne inverzim hainele, sa tinem de mana pe cineva, sa alergam dupa autobuz, sa ne jucam cu un maidanez, sa ne cumparam un porc de guineea desi nu ne-am gandit unde o sa-l tinem, sa radem, sa plangem, sa ne hlizim, sa fim invidiosi, sa fim gelosi, sa tragem aer in piept si sa fim siguri ca totul va fi bine, sa avem fluturi in stomac, sa tremuram la primul sarut, sa ne fie frig in mijlocul iernii pentru ca purtam doar un tricou si o geaca, sa tragem de nas, sa orice vrem noi sa simtim. 

http://www.yourmemories.ro/
Viata e alcatuita din milioane de emotii. Cu totii le simtim zi de zi. Suntem o intreaga comunitate de sentimente si emotii ce vuiesc si misuna ca niste furnici in speranta gasirii musuroiului perfect.

Nu imi este teama decat de mine si incerc sa nu regret nimic din ceea ce fac. Pana acum, daca privesc in urma mea, poate ca as gasi cate o chichita atasata de feicare lucru, iar acea chichita as putea-o vopsi in regret. Dar pana la urma, orice intamplare buna sau rea m-a sculptat si m-a facut sa fiu cine sunt.

In piesa de teatru "Cu usile inchise" unul din personaje spune la un moment dat "Infernul sunt ceilalti". Vreau sa cred ca pe langa asta, ceilalti, adica noi putem sa fim "artizanii" emotiilor si sa incepem sa le reapreciem. In fond si la urma urmei, nu e nimic greu in asta. Toti suntem asemanatori prin simtiri, dar totusi diferiti si tindem spre acelasi lucru: fericirea!

Articol scris pentru SuperBlog 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu