Follow Me

13.11.2014

Vrei sa mergem la o cafea impreuna?


   Din punctul meu de vedere, micile lucruri fac ziua mai frumoasa. Ma bucura faptul ca e soare afara desi Busu  zicea ca ploua, faptul ca datorita cafelei ce m-a tinut treaz toata noaptea am reusit sa iau 5-ul la examen sau pur si simplu ca am reusit sa prind autobuzul dupa ce am alergat dupa el 200 de metri.

   Nu stiu cum ar fi lumea fara eroi, fara lucrurile ce ne motiveaza sa fim mai buni, fara toate stelele ce le folosim ca pretext pentru dorinte exagerate atunci cand cad, fara toate aceste lucruri mici ce adesea trec neobservate. Probabil ca am fi un pic mai tristi, iar daca nici minunata bautura neagra ce poarta numele de cafea nu ar fi existat la randu-i, probabil ca am fi fost o lume de adormiti moracanosi. Aici se exculd somnambulii pentru ca ei sunt cool!

   In multe povesti de dragoste sau nu, popularul "A fost odata ca niciodata" ar putea fi inlocuit cu "Vrei sa mergem la o cafea impreuna?", iar asta ma bucura pentru ca sunt contemporan unei licori cu adevarat magice. Si la mine o astfel de poveste a inceput tot cu o ceasca de cafea si contiuna si astazi cu aceasi ceasca, dar evident cu alta cafea, preparata maiestuos de catre mine, fara falsa modestie.

   Ca sa ma intorc un pic in timp, imi aduc aminte mirosul de cafea ce ma trezea mai ceva ca un ceas desteptator in fiecare dimineata cand tata mergea la servici. Bunica mea ii pregatea mereu o cana si o lasa pe masa, iar mirosul ei efectiv ma innebunea. Eram insa prea mic si nu aveam voie nici macar sa gust. Insa in momentul in care am devenit adolescent, m-am razvratit si am zis ca ar cam fi timpul.

   Asadar, iata-ma trezit intr-o alta zi de mirosul excelent de cafea, iar cu pasi mici si repezi ma indrept spre bucatarie spre a o sorbi. Era dulce si amara in acelasi timp, insa perfecta pentru a-mi incepe ziua. Nota personala: "Acea zi a durat mai mult decat o zi normala, mos Ene intarziind sa apara precum trenurile CFR".

   Acum, iata-ma cativa ani mai tarziu prefect matur si cu experienta necesara prepararii cafelei. Pentru o ceasca mereu am pus doua lingurite de cafea, una de zahar, iar atunci acestea dadeau in clocot, luam caimacul si-l asezam in ceasca, pastrandu-i astfel gustul clasic. Nu am avut niciodata un expressor pentru ca "bani" si pentru ca la noi in familie era mereu ales traditionalul ibric.

   Cafeaua mi-a fost un prieten de nadejde si inca imi este. M-a ajutat sa ma trezesc la realitate de multe ori, m-a tinut tare in sesiuni, m-a tinut treaz in tura de noapte la un job pe care nu-l iubeam. Deasemnea, in jurul cafelei am discutat foarte multe lucruri ce si-au pus amprenta pe viata mea si cu siguranta multe cafele ce vor fi baute ma vor modela spre a fi cine imi doresc sa fiu.

   Probabil insa ca timpul isi va pune amprenta si pe mine, iar candva voi face pasul spre un expressor de cafea sofisticat care sa-mi prepare cafeaua in fiecare dimineata. Pana atunci in fiecare dimineata voi fi in bucatarie pregatind cate o cafea clasica pentru mine si logodnica mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu