Follow Me

16.12.2014

Fusei la munte

Gratie galei SuperBlog am avut sansa sa merg 2 zile la munte. Trecuse ceva vreme de cand nu mai vazusem o stanca, un brad natural infipt in pamant, o partie, o sanie, de cand nu mai respirasem un aer curat si de cand nu mai ascultasem o liniste cum numai muntele o poate "spune".

Vineri noaptea a fost plecarea spre Straja, noapte in care n-am dormit nici macar 1 minut, multumita ideii extraordinar de "bune" a Loredanei. La 3 si ceva trenul trebuia sa poposeasca in gara. 10 minute de intarziere, dar a fost ok. Nu te poti supara pe CFR pentru ca trenul intarzie 10 minute. 10 minute sunt chiar ok. De fapt e o intarziere perfecta.


Ne-am urcat si-am pornit spre Straja. In tren ne-am intalnit cu alti bloggeri, mai exact bloggerite venite tocmai din Constanta. Din punctul meu de vedere e o mare ambitie sa vii de pe malul marii pana la poalele muntelui, dar uite ca au venit.

 Nu am sa intru in detalii in care sa explic faptul ca atmosfera in jurul acestui eveniment a fost una frumoasa si ca oamenii din spatele blogurilor sunt chiar ok. Nu am sa spun una ca asta pentru ca nu vreau eu sa spun (evil laughter).

Ideea este ca m-am simtit chiar grozav pe alocuri. Dimineata, in jurul orei 8, am ajuns la vila unde eram cazati. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma arunc in patul matrimonial si sa il chem pe Mos Ene. A venit repede cu 3 ore de somn la oferta, suficiente cat sa imi incarc un pic bateriile.


Dupa ce m-am dezmeticit am plecat intr-o drumetie alaturi de Loredana si cativa bloggeri la fel de dornici de aventura ca si mine. Muuuuuulta zapada si muuuuulti schiori isi faceau de cap alunecand frenetic pe zapada alba ca Alba ca Zapada. Nu fac 24 de pasi, ca scot aparatul de fotografiat si incep sa imortalizez tot ce misca. In principiu, Loredana se afla in cam fiecare cadru pentru ca asa e in tenis.


Nu cred ca mai are rost sa spun ca sentimentul de "uite ce tara frumoasa avem" era prezent in orice fulg de nea. Dupa drumetie ne-am indreptat cu pasi mici, dar repezi spre vila pentru a infuleca ceva si pentru a ne pregati de gala. Eu am mancat o ciorba de fasole (delicioasa), iar din partea casei a venit o cana de vin fiert (fara scortisoara pentru mine). Un deliciu, ce sa mai incolo si incoace.

Apoi mergem in camera sa ne tragem sufletul si alte haine adecvate. Blugi negri, camasa neagra, ghete maro. Eram destul de ferches, zic. Gala a durat cam 2 ore si un pic, timp in care au fost prezentati cei prezenti si participanti la SuperBlog. Fiecare a spus cateva cuvinte si unii dintre ei, printre care si eu, au primit premiil castigate de-a lungul concursului.

Dupa gala a urmat un mic ospat compus din foarte multe dulciuri si branza din care am gustat cat sa-mi potolesc pofta. Dupa ospat a urmat o petrecere cu multa muzica si voie buna. Dar cum eu si Loredana nu suntem chiar party fans, dupa o perioda ne-am retras in camera noastra situata undeva la etaj cu vedere spre munte.


Dimineta, inainte sa plecam, cat inca era noapte, am iesit pe balcon si vreau sa ma laud ca am vazut o stea cazatoare. Mi-am pus o dorinta pentru ca asa se face si am pornit la drum inapoi acasa.

Experienta a fost una pozitiva din toate punctele de vedere si imi abia astept sa ma reintorc la munte. Acolo , in mijlocul naturii, chiar dispar orice fel de ingrijorari si gargauni, iar sentimentul de "AICI, ACUM" este unul in stare pura.


Un comentariu: