Follow Me

10.01.2015

Acum doua zile

Într-un autobuz, două dudui trecute cu brio de a doua varsta (3 de 2 în fraza asta) vorbeau despre ce le frământa. Bine, mai mult una dintre ele vorbea. Nu aveam ipod-ul la mine (nu mă laud că am ipod), aşa că am fost practic nevoit să le ascult. Nu aveam nicio scăpare. Şi nici de nesimţirea de a căsca urechile unde nu-mi fierbea oala nu eram lovit, ci doar de ghinionul de a sta fix în spatele lor.

Erau dichisite, cu boneţică pe cap. Paltoane groase, să nu pătrundă gerul. Una dintre ele avea o plasă. Această mică descriere nu are niciun fel de relevanţă, dar cine mă poate opri din a o scrie? Vă zic eu: nimeni. Sper. Scopul acestei istorisiri este însă legat de subiectul pe care îl abordau cele două.

În mare parte era vorba despre faptul că una dintre ele suferea de o anxietate ieşită din comun şi bănuia că ar fi mâna necuratului în toată treaba. N-ai cum să nu fii atras de un subiect ca ăsta. Şi tu, daca erai acolo, ciuleai urechile cum nu le-ai mai ciulit vreodată. Revenind. Deci anxietate, mici dureri în părţi esenţiale ale corpului şi necuratu'. Un subiect al dracului. Duduia afectată îi spunea celeilalte pe un ton de confesiune, de parcă i se spovedea. Ceea ce se şi întampla.

Întreaga mărturisire avusese loc preţ de două staţii, iar apoi urmează inevitabil şi soluţia pe care numai cea de pe scaunul din dreapta o avea. După câteva "îhâm-uri" şi "da, da-uri" pline de înţelepciune urmează un oftat şi o mână pe mâna celeilalte. Am văzut şi trăit toate astea. Soluţia era simplă, la fel şi concluzia. Era într-adevăr mâna necuratului care îi dădea târcoale acelei dudui. Duduia din dreapta, adică cea care ştia ce şi cum, scoate din paltonul său o sticluţă cu ulei. Un ulei special, pe semne. Îl dă GRATIS şi o îndrumă să se ungă cu el seara înainte de culcare şi să spună două-trei rugăciuni şi gata. Îi spune că dacă se dă cu acel ulei, nu va mai fi nevoie să ia niciun fel de pastile. De fapt, să renunţe la tratamentul pe care îl urma şi să meargă înainte doar cu rugăciune şi ulei. Plus că trebuie să vină la părintele nu ştiu cum a zis că îl cheamă, care o va face bine. Aici mă aşteptam să riposteze oarecum duduia afectată. Să zică ceva de genul "Cum să nu mai iau pastile? Cum să? Cum să? Cum să?". Nici vorbă, aproba şi părea că aşa va face. 


În schimb, mărturisesc că n-am avut, hai să spun curaj, să intru în discuţie cu acele două dudui şi să le spun că problemele de sănătate şi anxietatea aia dubioasă vin fix odată cu vârsta. Până la urmă e o lume liberă, orice ar insemna liber, şi religia încă face parte din ea. Chiar dacă religia nu mai are aproape nimic în comun cu Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu