Follow Me

26.02.2015

Hai, ne imbracam? (3) | Jacheta Zara de la Kurtmann

Nu știu cum să zic, dar, dragă iarnă, simte-te și go away. Mulțumesc pentru Crăciun și toate cele, dar acum e timpul să mă lași să mă îmbrac mai lejer.

Azi, 26 ale lui februarie norii și-au făcut apariția încă de dimineață pe un cer mult prea timid să-i poftească în altă parte. L-am privit cu ochi pătrunzători și i-am dat de înțeles că trebuie să se impună mai mult. Aveam încredere. Câteva ore mai târziu, ploua mărunt. God Damn it. Ora trei a după-amiezii face ca orașul Craiova să semene Londrei. Cerul părea că în sfârșit capătă mai multă încredere și iese în evidență. Norii se împrăștiau care încontro, iar Soarele îmi dădea de veste că acum e momentul să ies la o plimbare. Mă dezmeticesc cât ai zice strop și o întreb aproape retoric pe Loredana: ”Hai, ne îmbrăcăm?”

Era sau, mai bine zis, fu momentul perfect (simplu) să ieșim la o plimbare. Menționez faptul că micului meu proiect ”Hai, ne îmbrăcam?” s-au alăturat cei de la Kurtmann, lucru important pentru mine. Așadar și prin urmare, sar din scaun, închid clapeta laptopului și-mi aleg hainele.



În picioare adidași (35 lei, târg), iar blugii sunt pescuiți dintr-un second-hand proaspăt deschis cu 15 lei. Mai sus de curea îmbrac un tricou fercheș, iar peste el o cămașă (5lei, second-hand) cu multe carouri, iar peste cămașă și tricou arunc cu încredere jacheta Zara.


Mă simt bine. Mă simt bine și chiar mi-ar plăcea să văd pe stradă oameni îmbrăcați mai ok. Să reprezinte ceva ceea ce poartă. Nu spun că felul în care mă îmbrac eu este wow. Nu dețin vreun adevăr absolut în acest sens. Doar arăt că așa sunt eu. Mă îmbrac ok, cu bani puțini și zău (cu limba scoasă) că-mi place. Și chiar dacă mai investesc ceva bani în haine, merită. Merită pentru că sunt ceea ce port uneori.


Și uite așa o să mai tot vină articole de genul.
P.S. Nu ai nevoie de prea mulţi bani să te îmbraci ok, serios.


Și melodia pentru articolul ăsta este:
Placebo - Running Up That Hill

2 comentarii: