Follow Me

20.03.2015

Esti liber?

Hmm, până nu demult ”cumpăram” chestia cu ”iți faci destinul cu mâna ta”. Acum cred că toată faza asta e de fapt un mare bluf. În primul rând că până la vârsta de nu știu câți ani, în funcție de situație, nu prea ai cine știe ce putere de decizie. Mai pompos vorbind, suntem ca o bucată de lemn. Încă din copilărie am fost și suntem modelați puțin câte puțin. De fapt, nu modelați, sculptați, mai bine zis. Pentru că lemnul se sculptează. Fiecare om și fiecare întâmplare ne-au șlefuit și încă o fac. Până la urmă, căpătăm noi o formă!

Revenind la destin. Câteodată am senzația că unele decizii pe care le iau sunt deja planificate. Și mai cred că toată treaba cu liberul arbitru e o iluzie tare bine făcută.
Se spune că nimic nu este imposibil. True, dar unele lucruri sunt puțin probabile. Așadar, este foarte puțin probabil ca toate chestiile care se întâmplă în fiecare secundă pe gogoloiu' ăsta să fie întâmplătoare.
În fond și la urma urmei, anumite situații seamănă foarte tare cu spectacolele de magie în care cel care performează îți repetă obsesiv că tu deții controlul, că poți alege ce vrei, când vrei, bla bla bla. Ba mai mult, îți spune că te poți răzgândi în orice clipă. În tot acest timp tu ajungi să alegi ce voia el să alegi încă de la început. Nimic întâmplător. Chestia asta sunt sigur că se aplică și la nivel de destin.


Alegerile poate că sunt deja făcute, iar eu sau tu nu trebuie decât să bifăm un check point. Checked! Oricum ar fi, Universul se spală pe mâini. Toate lucrurile care se întâmplă, se întâmplă pentru că așa trebuie să se întâmple. Nimic nu este întâmplător. Afirmație care întărește iluzia liberului arbitru, zic eu. Nu se poate să fiu eu singurul de pe Pământ care s-a lovit de situații de genul ”ce-o fi fost în capul meu”. Sau să îți iasă lucrurile mult mai bine decât de așteptai, ca să nu invoc norocul prostului.

Oricât de atent ești te mai trezești pe highway to hell sau pe stairways to heaven. Ușile se cam deschid și se închid după bunul plac și la momentul potrivit.

Ideea e că dacă mergi pe stradă și îți e destinat să calci într-un rahat, o să calci în el indiferent de drumul pe care îl apuci.  Dacă ești superstițios o să scuipi în sân, îți pui o dorință și mergi mai departe, iar dacă ești prăpăstios... meeh, not good.

Aaand the soooong is:
Trixie Whitley - Breathe you In My Dreams

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu