Follow Me

27.04.2015

Magic door

Nu sunt eu vreun deștept, dimpotrivă, postări în care mă autointitulez idiot îmi stau martore, dar m-am apucat să deslușesc tainele fotografiilor. Evident că n-am realizat până acum mare brânză, pentru că o iau încet. 

Am un aparat decent bridge. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Îmi stă însă agățat la gât sau cu șnurul înfășurat pe mână din ce în ce mai des. Experimentez cam pe ce pot. Câte o floare, câte un smoc de iarbă, o cutie, o Loredana... ce-mi iese în obiectiv. 

Au ieșit ceva poze interesante-ish și poate o să deschid pe blog o rubrică în care nu o să fie prezente prea multe cuvinte și în care o să pun ceva poze frumușele realizate atunci. Dar întâi să mai avansez și eu doi trei pași. Acum sunt copăcel.

Ieri, fiind Duminică, am ieșit să-mi pozez mândra. Îmi dozasem bine informațiile în căpșor. Ce-i Iso, ce-i diafragma și shutter speed-ul. Toate mi-au stat fresh până când n-au mai stat. Am pozat-o pe Loredana la început în centrul ÎNCĂ NETERMINAT din Craiova (în Craiova lucrurile se mișcă greu). Nu reușeam mare lucru, asta până când am găsit un colț foarte mișto. La prima vedere nu-i mare chestie. E doar un zid, două uși, una din fier, alta din lemn și două ferestre deasupra fiecăreia. O vopsea galbenă mângâiată de timp le acoperă. Aproape în totalitate.

Din nou, poate sunt eu nebun sau melancolic sau spune tu un adjectiv, dar locul ăla chiar pare special. Habar n-am de ce. Nu știu dacă tu ți-ai imaginat vreodată că o ușă pe care o deschizi duce în altă parte, departe, departe de tot de locul ăla. Eu da și încă mă tot gândesc la lucruri de genul. Știu, știu... nu mai sunt copil, dar totuși.

Eh, sentimentul acesta îmi inspira locul acela. Mă gândeam că poate una din cele două uși cu ferestre deasupra fiecăreia poate duce într-un loc departe, departe de acolo. 

Firește am îndrăznit să fac două-trei (zeci) de poze până când am obținut ceva ok, dar sentimentul ăla încă îmi bântuie imaginația.

Știu că fac treceri de la una la alta în toate cele scrise, dar e modul ce-l mai bun de a prezenta ce mi-a trecut prin minte și-mi mai trece.

Am rămas și eu imortalizat într-o fracțiune de secundă. Traversam locul acela, iar imaginația mi-a dat aripi. Dovadă vie și nemuritoare în Jpeg.

Melodie: Selah Sue - Fear Nothing

2 comentarii: