Follow Me

02.05.2015

De ce scoala din Romania nu m-a motivat

N-am fost un elev model, însă nici unul mediocru. M-am situat mereu undeva la mijloc. Dacă în clasele primare eram îndoctrinat că bastonașul trebuie să aibă linia curbată și 3x3 face fix 9, de prin clasa a V-a mi-am dat seama, în limita a cât mă ducea capul atunci, că școala nu te încurajează să fii tu.

Îmi aduc aminte și acum că atunci când greșeam la aritmetică mă trezeam cu câte un capac neanunțat din partea învățătoarei. Nu capacul mă deranja, ci faptul că ea nu accepta că nu eram bun la asta. 

Am senzația că școala a ajuns într-un punct în care nu mai stimulează omul astfel încât să inoveze ideile, dacă pot să spun așa. În experiența proprie au fost momente în care dacă la vreo oră veneam cu un punct de vedere personal despre ceva anume, eram descurajat de reacția profesorului sau a profesoarei. Și ca să nu zici că bat câmpii, dau și un exemplu.
Sursa http://creativewg.com/
Liceu, clasa a-12-a, ora de română. Eu, ultima bancă, profesoară la catedră, catalogul era în fața (dumnea)ei. 

Cu toții știm că la română trebuie să înveți comentarii la opere literare și așa mai departe. Eu citeam cam două variante de comentarii și îmi făceam varianta proprie, ca să zic așa. În cazul de față trebuia să spun comentariul la Moromeții. Așa că asta am și făcut. Am turuit despre tot ce trebuia. Am împărțit pe scene, pe momente, pe părți, pe mama zmeilor. 20 de minute. Profesoara, un pic uimită de faptul că domnul Răduică chiar învățase, mă întreabă pe un ton arogant ”Dar tu ce comentariu ai învățat?”. Copiez tonul și răspund că mi-am permis să-mi organizez singur ideile într-unul personal. Deranjată de răspuns, face rabat de la tocmai ce vorbisem 20 de minute și-mi trântește un frumos 7. Just saying. 

Sursa 9gag
Am îndrăznit de-a lungul periplului meu prin școli să învăț exact ceea ce îmi place. N-am reținut teoreme la matematică decât pentru un timp scurt, n-am făcut insectare la ora de biologie, n-am ținut în mână un pahar Berzelius și nici n-am desenat paralelipipede dreptunghice de prea multe ori. Am riscat al naibii de tare uneori, dar uite că am trecut de școala cu brio-ish.

Școala nu te face bun în ceva anume. De acord că îți dă ceva repere și niște noțiuni teoretice, dar având în vedere că trăim fix în secolul 21, totul e online, deci le poți lua singur singurel. Nu cred că mănânc rahat când zic faptul că profii prin facultăți vin cel mult cu slide-uri pe stick și le proiectează pe pereți scorojiți. Tabla-i prea neagră pentru ei probabil, iar creta e doar un nume de insulă

N-ar fi nimic rău în asta, dar să mă lase să îmi susțin ideea proprie, că poate e chiar bună sau revoluționară. Am dreptul să am un moment de geniu. 

sursa 9gag
Eu am trecut prin Facultatea de Mecanică și nu pot să spun că mă consider un inginer strălucit. Hell, nici măcar inginer nu mă consider. Am ajuns să fac facultatea asta din simpla idee că s-ar putea să-mi placă. În teorie totul era wow. În realitate, a fost. A fost. De ce n-am lăsat-o baltă? Pentru că mi se pare corect să duci la bun sfârșit ceva ce începi.

Așadar, pe mine facultatea de Mecanică nu m-a motivat să fiu eu în domeniul ăla și am mers mai departe. În paralel am făcut chestii opuse cu domeniul mecanic și mi-am dat seama după zeci de milioane (un pic exagerat numărul) de experiențe, ce anume vreau să fac pe mai departe.

N-am nevoie de facultate în domeniu să fiu bun în domeniul respectiv. Pot să învăț pe parcurs și să mă dezvolt astfel încât să fiu mai bun decât unul care se laudă cu nșpe ani de experiență. E o chestie universal valabilă, zic eu.

Nu știu... lucrurile astea eu le-am experimentat în Romania și poate că doar aici este așa, dar uite-mă la 24 primăveri cu liceu și facultate într-un domeniu și activând în altul. Deci se cam poate. Cheia e să te miști și să încerci de toate. În fond și la urma urmei, viața ta e în joc.

Melodie: Pink Floyd - Louder Than Words

2 comentarii: