Follow Me

04.08.2015

F*^k you, mijloc de transport în comun(ă)!

Să fie clar încă de la început, articolul ăsta îl scriu cu mânie. Asta nu înseamnă ca nu e adevărat fiecare cuvințel. 

Încep abrupt și zic tare și răspicat faptul că mersul cu autobuzul în Craiova este de 2 lei. E de rahat cu moț și îmi dau cuvântul meu de inginer că dacă mai aud pe cineva zicând faptul că orașul Craiova tinde spre un oraș în care e ok să mergi cu autobuzul îi ofer un șervețel să își tamponeze colțul gurii. 



Hai că fac un top 5 chestii de doi ale autobuzelor din Craiova:

1. Autobuze demne de secolul trecut. De la autobuze a căror dimensiune rivalizează cu o căruță trasă de boi și până la autobuze care urlă din toți caii putere când cad tablele de pe ele, toate astea ne duc încet, dar sigur, spre o capitală europeană. Avem, într-adevăr, în oraș și câteva autobuze moderne care sunt privite ca o mană cerească... în 2015, for f^%k sake!

2. Autobuze jegoase. Chiar ieri m-am urcat cu greu într-o căruță, pardon, autobuz, după ce am așteptat circa 20 de minute într-o stație amenajată ultra-modern cu băncuță și ăăă... băncuță. M-am avântat puternic și am intrat împins de ușa acționată AUTOMAT de către șofer. Câteva secunde mai târziu, o călătoare îmi atrăgea atenția că tocmai mi-am băgat picioarele în cămașa de pe mine. Eram pătat de ulei și vaselină de pe ușa vieții. F*^k you, mijloc de transport în comun(ă).

3. Autobuze ticsite de pensionari. Indiferent de momentul zilei, de anotimp sau chiar de eveniment cu tentă apocaliptică, pensionarii vor fi prezenți în fiecare autobuz. Merg câte o stație, două, dacă nu sunt atenți când trebuie să coboare. Duduile se machiază strident, iar ”duduii” poartă pălării de paie și cămăși desfăcute la minim 3 nasturi, etalând astfel părul cărunt de pe pieptul trecut prin viață. Iar dacă cineva cu o vârsta de până în 30-32 de ani îndrăznește să stea pe scaun, iar ei nu... e jale. Ochii se bulbucă, cuvintele se rostogolesc, iar scandalul începe ca o simfonie scrisă de Vadim. Sigur, mai sunt și excepții de oameni cumsecade, dar sunt rari... tot mai rari. Ceilalți folosesc atuul nesimțit, numit gratuitate. 


4. Autobuze în care se ascultă muzică populară la greu. Nu știu cum naiba se întâmplă, dar nu e zi în care să nu aud cel puțin un țambal și o vioară maltratate de un interpret de duzină răcnind din difuzoarele autobuzului. Șoferii par absorbiți de atmosfera de petrecere creată și apasă volumul până la limita refuzului. IPod-ul se bucură că-l plimb, iar eu îmi fac griji uneori de sănătatea urechilor mele. 

5. Autobuzele care vin greu. Câteodată am senzația că autobuzele ocolesc cumva prin orașe apropiate până ajung în stație. Au fost situații în care am așteptat chiar și 40 de minute după un autobuz cu frecvență din 10 în 10 minute. Iar atunci când în sfârșit a ajuns, era mic și plin. Deci există șansa ca, dacă te bazezi pe autobuz într-un punct critic, să o dai în bară. 60%-40%.

Cum am spus și la început, sunt mânios și cel mai tare mă doare de cămașa mea. Îmi plăcea al naibii, iar acum mă rog să funcționeze Nufărul (e de pete). 

Nu mai zic nimic, decât să dai play la Kanye West - Clique ft. Jay z. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu