Follow Me

04.05.2016

Melancolic la "The jungle book"

Chiar cu o zi înainte de Paște și la o zi după ziua mândrei mele, ne-am hotărât să mergem la Cinema să vedem (în sfârșit) Cartea Junglei. Trecuse ceva vreme de când nu mai văzusem o animație, mai ales la cinema, așa că motivul principal a fost ”why not?”.

Citisem câteva păreri despre film înainte să merg să-l văd, iar aceste păreri erau împărțite. Unele recenzii spuneau că nu ar fi prea grozav, că e mai mult horror, că personajele nu au personalitatea pe care o știau ei și așa mai departe, iar altele... nu spuneau nimic din ce am enumerat mai devreme.


Ce să mai, am plecat chitiți (cu ochelarii 3D în mână) să ne facem părerea noastră. Mândrei mele i-a plăcut. Și mie mi-a plăcut. Și tot eu o să îți spun mai departe de ce mi-a plăcut.

Încă din primele minute, filmul m-a readus în copilărie. Mi-am amintit de cartea junglei așa cum am răsfoit-o prima dată. Cred că un soi de melancolie s-a instalat într-una din emisferele creierului meu. Faptul că era 3D cred că a contat destul de mult, în sensul că eram și mai aproape de Mowgli, Bagheera și toate personajele care apar pe parcursul filmului.

Shere Khan (tigrul) este în acest film genul de personaj negativ pe care nu l-am mai văzut de mult într-o animație. Foarte bine surprins din punctul meu de vedere, iar tipul care-i face vocea (Idris Elba) e perfect ales. Replicile sunt exact așa cum trebuie să fie și sunt momente în care o să stai cu sufletul la gură de parcă îți vorbește chiar ție. Personajele negative știu să țină un speech.


Mowgli, interpretat de un puști foarte simpatic pe nume Neel Sethi, mi-a dat senzația că this is it. Ăsta e Mowgli și așa trebuie să fie. O să te ”întâlnești” și cu șarpele Kaa a cărui voce este înfricoșător de bună (Scarlett Johansson). Totul este bine construit, iar povestea te ține hipnotizat acolo în scaun mai bine de o oră și jumătate cât are filmul.

Ursul Baloo (Bill Murray), apare și el și încă tânjește după miere. E amuzant, are șarm și o să cânte Bare Necessities în timp ce înoată cu Mowgli pe râu. Sună așa cum trebuie să sune. Eu am fredonat după film. Și mândra mea la fel.  


Ce să mai, fiecare personaj este bine construit din punctul meu de vedere, iar actorii care fac vocile acestora sunt bine aleși. Sunt scene în care o să te amuzi, scene în care o să stai cu sufletul la gură și scene în care o să fii poate melancolic, așa cum am fost eu.


Merită să vezi acest film pentru simplul motiv că într-un fel sigur o să-ți amintească de copilărie. Pentru mine, toate personajele acelea înseamnă ceva și mi-au adus aminte cum mergeam la zoo și îmi plăcea să cred că tigrul de acolo era Shere Khan, iar ursul era Baloo. Voiam să mă pot cățăra ca Mowgli și să nu mă doară tălpile când mai mergeam desculț.

Pe scurt, Cartea junglei este un film care te face să te simți copil... sau cel puțin pe mine m-a făcut chiar și pentru mai puțin de două ore.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu